Măsurarea principalelor dimensiuni ale relațiilor de muncă și ale democrației la locul de muncă (actualizare 2023)

Prezentul raport se bazează pe studiile anterioare ale Eurofound care au dezvoltat un cadru conceptual pentru cartografierea relațiilor de muncă și au identificat patru dimensiuni principale: democrația la locul de muncă, competitivitatea industrială, dreptatea socială și calitatea muncii și a ocupării forței de muncă. Raportul are scopul de a actualiza în mod specific studiul Eurofound din 2018, care s-a axat pe democrația la locul de muncă. Prezentul raport are trei obiective principale: actualizarea indicilor celor patru dimensiuni principale pentru perioada 2018-2021; dezvoltarea unei analize transtemporale a indicelui democrației la locul de muncă din 2008 până în 2021, în special în ceea ce privește tendințele sistemelor naționale de relații la locul de muncă din perspectiva convergenței UE și actualizarea tipologiei democrației la locul de muncă în cadrul sistemelor de relații de muncă, pentru a contribui la analiza transnațională a tendințelor și modelelor de schimbare care au evoluat din 2008 până în 2021.

Aspectele-cheie ale abordării metodologice sunt: utilizarea de date de înaltă calitate (aplicarea unor criterii stricte de calitate, conceptuale și statistice, pentru revizuirea și ajustarea indicatorilor); respectarea metodologiei de elaborare a indicilor elaborate de Centrul Comun de Cercetare al Comisiei Europene și de Organizația pentru Cooperare și Dezvoltare Economică și respectarea metodologiei Eurofound pentru analiza tendințelor de convergență în democrația la locul de muncă.

Contextul politicilor

Contextul politicilor este caracterizat de impactul pandemiei de COVID-19 și de războiul din Ucraina, care amenință redresarea economică în curs în Europa. Probabil că recenta izbucnire a războiului dintre Israel și Hamas va destabiliza și mai mult creșterea economică.

Instituțiile UE au adoptat NextGenerationEU, un instrument financiar temporar în valoare de 806,9 miliarde EUR, menit să stimuleze redresarea prin emiterea de datorii europene comune, iar Mecanismul de redresare și de reziliență pune la dispoziția statelor membre 672,5 miliarde EUR pentru investiții și reforme.

Războiul din Ucraina a provocat o criză umanitară de proporții și a dus la o escaladare a prețurilor bunurilor de primă necesitate, crescând riscul de sărăcie în Europa și încetinind creșterea economică. În încercarea de a atenua consecințele războiului, instituțiile UE au suspendat regulile Pactului de stabilitate și de creștere până la sfârșitul anului 2023. Acest lucru a permis țărilor din zona euro să elaboreze măsuri fiscale discreționare pentru a limita creșterea cheltuielilor cu energia, pentru a crește capabilitățile de apărare și pentru a aborda criza refugiaților.

Relațiile de muncă din UE sunt susținute de Pilonul european al drepturilor sociale, care vizează consolidarea drepturilor lucrătorilor la condiții de muncă decente și la un mediu de lucru de calitate. Acesta reafirmă angajamentul UE față de dialogul social bipartit și negocierea de acorduri colective între partenerii sociali. Reuniunea la nivel înalt a partenerilor sociali de la Val Duchesse, planificată pentru 2024, continuă promovarea dialogului social la nivelul UE.

Rolul negocierii colective în cadrul modelului UE al relațiilor de muncă a fost consolidat de directiva privind salariile minime adecvate în UE. Obiectivul său principal este de a stabili un cadru pentru a îmbunătăți caracterul adecvat al salariilor minime legale și de a crește accesul efectiv al lucrătorilor la protecția salariului minim. Directiva promovează în mod explicit negocierea colectivă și recunoaște că sistemele de negociere colectivă puternice și favorabile incluziunii sunt importante pentru a asigura o protecție adecvată a salariului minim. Directiva a fost urmată de o comunicare a Comisiei și de o propunere de recomandare a Consiliului, ambele având ca scop promovarea dialogului social și a negocierii colective. Directiva stabilește un standard destul de ridicat în ceea ce privește negocierea colectivă, propunând ca statele membre să aibă ca obiectiv o rată de acoperire a negocierilor colective de cel puțin 80 %.

Principalele constatări

•    Indicii actualizați ai democrației la locul de muncă și ai relațiilor de muncă în ansamblu prezintă o imagine polarizată, cu grupuri mici de state membre care au rezultate foarte bune sau foarte slabe. Diferențele dintre țări sunt mai puțin pronunțate în cazul celorlalte dimensiuni principale.

•    Analiza indicelui democrației la locul de muncă de-a lungul timpului, din 2008 până în 2021, arată o tendință foarte moderată de divergență ascendentă, ceea ce înseamnă că scorul mediu al UE-27 a crescut ușor, iar diferențele dintre țări au fost în mare parte stabile. Acesta este rezultatul unei divergențe inițiale descendente până în perioada 2013-2017 (când media a scăzut, iar diferențele dintre statele membre au crescut), care a fost inversată ulterior de o convergență ascendentă.

•    Douăsprezece țări prezintă tendințe destul de stabile în jurul mediei UE-27 a indicelui democrației la locul de muncă în perioada 2008-2021 (Belgia, Croația, Cipru, Cehia, Franța, Germania, Grecia, Irlanda, Italia, România, Slovacia și Spania).

•    Nouă țări sunt convergente. Dintre acestea, Bulgaria, Estonia, Letonia, Lituania, Polonia și Portugalia recuperează decalajele (scorurile lor au fost inițial mai mici decât media UE, dar cresc mai rapid, iar decalajele se diminuează). În cazul Danemarcei, al Țărilor de Jos și al Sloveniei, scorurile au fost inițial mai mari decât media UE, dar sunt în scădere, apropiindu-se astfel de media UE, aflată în creștere.

•    Șase țări sunt în divergență. Dintre acestea, Austria, Finlanda, Luxemburg și Suedia au avut inițial scoruri mai mari decât media UE, iar mediile lor cresc într-un ritm mai rapid decât media UE. Scorurile Ungariei și Maltei au fost inițial mai mici decât media UE și sunt în scădere.

•    Tipologia actualizată a democrației la locul de muncă (2008-2021) prezintă patru clustere de state membre.

•    Clusterul de guvernanță bazată pe democrația la locul de muncă include Austria, Danemarca, Finlanda, Germania, Țările de Jos și Suedia. Aceste state membre au cele mai bune rezultate în materie de democrație la locul de muncă și o centralizare ridicată a negocierilor colective, un grad ridicat de coordonare și o implicare permanentă a partenerilor sociali în elaborarea politicilor. Acest cluster prezintă o abatere semnificativă de la media UE-27 și urmează un model convergent. Performanța sa a fost inițial mai mare decât media UE, dar crește într-un ritm mai lent.

•    Clusterul de guvernanță orientată spre piață are performanțe foarte scăzute în ceea ce privește democrația la locul de muncă și sisteme de negociere colectivă necoordonate și descentralizate. Acesta include țările liberale (Cipru, Irlanda și Malta), statele baltice (Estonia, Letonia și Lituania), Bulgaria și Polonia. Grecia și România apar în acest grup începând cu perioada 2013-2017. Acest cluster prezintă o abatere semnificativă de la media UE-27 și urmează un model divergent. Performanța sa a fost inițial mai mică decât media UE și crește într-un ritm mai lent, ceea ce mărește decalajul în timp.

•    Clusterul de guvernanță centrată pe stat și clusterul de guvernanță centrată pe întreprindere, care include restul statelor membre, au performanțe intermediare în ceea ce privește democrația la locul de muncă. Ambele clustere prezintă tendințe destul de stabile în jurul mediei UE-27.

•    Aceste rezultate reflectă un model de relații de muncă fragmentat sau divizat, cu învingători și învinși. Cu toate acestea, unele țări din sudul și estul Europei își revin încet după impactul crizei economice din perioada 2008-2012.

Indicatori pentru elaborarea politicilor

•    Analiza evidențiază limitările datelor existente privind relațiile de muncă și democrația la locul de muncă, precum și ale indicatorilor utilizați pentru a le măsura. Indicatorul disponibil privind acoperirea negocierilor colective nu îndeplinește pe deplin criteriile de calitate din cauza problemelor de comparabilitate. Alte probleme de calitate se aplică indicatorilor privind dialogul social la nivel macro și la nivelul întreprinderilor și intervenția statului în negocierile colective.

•    Ar trebui depus un efort comun pentru a colecta date comparabile și de înaltă calitate cu privire la acoperirea negocierilor colective (care are o importanță politică din ce în ce mai mare) și la alte domenii legate de relațiile de muncă și de democrația la locul de muncă. Indicatorii ar trebui să se bazeze pe definiții clare convenite la nivel european, pentru ca datele să poată fi comparate între țări. Datele trebuie colectate în mod regulat pentru a permite analiza de-a lungul timpului.

•    Instrumentele de cercetare utilizate completează analiza dinamicii și a schimbărilor din sistemele naționale de relații de muncă. Acestea ar trebui actualizate periodic pentru a contribui la o monitorizare mai sistematică și la analize comparative suplimentare ale tendințelor de evoluție a relațiilor de muncă.

•    Comisia Europeană, partenerii sociali de la nivelul UE și de la nivel național, guvernele naționale și agențiile UE sunt invitați să încerce să umple lacunele legate de datele comparabile și de înaltă calitate care măsoară calitatea și modelele de schimbare a relațiilor de muncă în UE-27.

•    Constatările oferă dovezi concrete pentru responsabilii de elaborarea politicilor în ceea ce privește promovarea consolidării relațiilor de muncă în statele membre în care performanța acestora este insuficientă. Scorurile celor șase state membre din clusterul bazat pe democrație la locul de muncă par să demonstreze că, într-un sistem de relații de muncă „bune” și mature, este posibil să se combine eficiența, echitatea și exprimarea părerilor. Aceste țări se află în fruntea clasamentului raportat la indicele general al relațiilor de muncă, se numără printre primele șapte țări cu cele mai bune rezultate în ceea ce privește indicii democrației la locul de muncă și ai competitivității industriale și se află printre primele opt în funcție de indicele dreptății sociale.