Menținerea lucrătorilor în vârstă în câmpul muncii

Populația europeană trăiește mai mult, declinul natural fiind atenuat doar de sporul migratoriu. Ponderea persoanelor cu vârsta peste 50 de ani este în creștere, iar îmbătrânirea demografică – populația în vârstă de muncă se micșorează în timp ce numărul persoanelor în vârstă crește – se preconizează că va continua pe măsură ce se pensionează generația exploziei demografice. Pentru a aborda deficitul de forță de muncă aferent, factorii europeni de decizie promovează menținerea persoanelor mai în vârstă în câmpul muncii mai mult timp. Majoritatea statelor membre ale UE au mărit vârsta legală de pensionare și au limitat accesul la pensionarea anticipată. Prelungirea vieții profesionale necesită însă mai mult decât simple măsuri legislative. Acest raport analizează evoluția ocupării, diferențele de calitate între profesii pe grupe de vârstă și diferențele între lucrătorii mai în vârstă. Raportul analizează factorii care influențează tranziția la pensionare în Europa și analizează politicile și practicile statelor membre de menținere a lucrătorilor mai în vârstă în câmpul muncii. Principalul obiectiv al raportului este de a explora metode eficace de implicare a persoanelor mai în vârstă pe piața muncii, identificarea modalităților de a le permite și de a le motiva să rămână și de a stabili cine ar trebui implicat pentru a asigura un mediu de lucru adecvat vârstei.
 

Contextul politicilor

În Europa se observă o creștere constantă a numărului de lucrători în vârstă de cel puțin 55 de ani care sunt activi pe piața muncii, dar participarea acestei grupe de vârstă poate fi stimulată și mai mult. Acesta este însă un demers complex; atitudinile, practicile la locul de muncă și calitatea muncii sunt factori-cheie.
 

UE abordează de peste două decenii schimbările demografice și implicațiile acestora pentru piața muncii – conform tratatelor UE și Cartei drepturilor fundamentale a Uniunii Europene – prin mai multe abordări politice și instrumente conexe.
 

Pilonul european al drepturilor sociale oferă un cadru care sprijină statele membre să se adapteze la noile provocări, promovând în același timp echitatea și solidaritatea între generații. Acesta evidențiază dreptul la un mediu de lucru adaptat nevoilor profesionale ale lucrătorilor care să le permită să rămână mai mult în câmpul muncii.
 

În 2023, Comisia Europeană a lansat un set de instrumente demografice pentru statele membre, prezentând opțiuni de politică privind echitatea între generații, nediscriminarea și egalitatea de gen. Consiliul Uniunii Europene a salutat setul de instrumente, subliniind analiza provocărilor demografice din statele membre ale UE, precum și apelul la o abordare integrată a gestionării schimbărilor demografice.
 

Constatări principale

În 2023 existau aproape 40 de milioane de lucrători în vârstă. Rata de ocupare în rândul celor de 55 de ani sau mai mult a crescut în perioada 2010-2023 cu aproape 20 de puncte procentuale, datorită unor factori precum creșterea vârstei de pensionare, creșterea speranței de viață și îmbunătățirea sănătății.
 

Riscul șomajului de lungă durată este mai mare pentru lucrătorii mai în vârstă. Rata șomajului de lungă durată în rândul lucrătorilor mai în vârstă din UE este cu 13,5 puncte procentuale mai mare decât în rândul lucrătorilor aflați la jumătatea carierei.
 

Retenția lucrătorilor mai în vârstă în câmpul muncii a crescut. Rata de retenție a crescut de la 44 % în 2010 la 57 % în 2022, reflectând reformele sistemului de pensii și deficitele de forță de muncă. Diferențele de gen în ratele de retenție sunt deosebit de mari în anumite țări din Europa de Est și în Austria.
 

Calitatea locurilor de muncă este mai bună pentru angajații mai în vârstă. Acest lucru s-ar datora parțial efectului lucrătorului sănătos: angajații care exercită profesii de calitate mai proastă tind să se pensioneze mai devreme. În general, femeile în vârstă efectuează munci de calitate mai proastă decât bărbații în vârstă.
 

Profilurile de calitate a locurilor de muncă contribuie la înțelegerea inegalităților în rândul lucrătorilor în vârstă. Profilurile evidențiază că o treime din angajații mai în vârstă lucrează în „profesii responsabilizante” cu o calitate bună a muncii, în timp ce o cincime lucrează în profesii „cu risc mare”, asociate cu o stare psihică proastă, nesiguranță financiară și un echilibru mai precar între viața profesională și cea privată.
 

Problemele de sănătate sunt un factor de risc semnificativ pentru ieșirea timpurie din câmpul muncii. Lucrătorii cu probleme de sănătate sunt mai predispuși să plece mai devreme, prin pensie de invaliditate, șomaj sau pensionare anticipată.
 

Inegalitățile de gen din cadrul forței de muncă duc la condiții nefavorabile. Ele cauzează probleme psihice, diferențe salariale și nesiguranța locului de muncă. Efectele dăunătoare se pot agrava și intensifica de-a lungul carierei femeilor, cu consecințe asupra ocupării femeilor în vârstă.
 

Motivația de a rămâne angajat diferă de motivația în muncă. Lucrătorii mai în vârstă care sunt foarte motivați în muncă pot să nu fie motivați să continue să lucreze până la vârsta pensionării sau după aceea. Această situație poate fi influențată de factori ca autodeterminarea, atitudinea pozitivă față de pensionarea anticipată și preferințele culturale.
 

Discriminarea pe motive de vârstă și discriminarea persistă la locul de muncă. În pofida legislației care interzice discriminarea pe motive de vârstă, mulți lucrători mai în vârstă se confruntă cu hărțuire și tratament inechitabil în procedurile de recrutare, promovare și concediere.
 

Unitățile de îngrijire și sprijinul social sunt esențiale pentru lucrătorii mai în vârstă. Mulți lucrători părăsesc prematur piața muncii pentru a se ocupa de membrii familiei, în special în țările unde nu există suficiente centre de îngrijire și sisteme de sprijin social.
 

Statele membre încurajează prelungirea vieții profesionale. Multe state membre, cu diferite grade de reușită, încurajează amânarea pensionării acordând prestații de pensie suplimentare celor care lucrează dincolo de vârsta legală de pensionare.
 

S-au introdus opțiuni flexibile pentru pensionare. Modificări recente din unele state membre permit angajaților mai în vârstă să se pensioneze treptat. Acest lucru contribuie la retenția lucrătorilor care, în caz contrar, ar putea părăsi complet locul de muncă.
 

Practicile sustenabile la locul de muncă sunt importante. Perspectivele statelor membre arată că retenția angajaților în vârstă necesită eforturi în mai multe domenii: competențe digitale, muncă hibridă și telelucru, practici de resurse umane, locuri de muncă sănătoase și practici de securitate și sănătate în muncă.
 

Contractele colective de muncă pun accentul pe schemele de retenție și dispozițiile care vizează angajații mai în vârstă, de exemplu reducerea timpului de lucru, munca cu fracțiune de normă și schemele de pensionare progresivă. Cu toate acestea, abordarea efectelor schimbărilor demografice nu este încă o preocupare principală în negocierile colective în general.
 

Indicii pentru elaborarea politicilor

Recompensarea muncii și a pensionării târzii prin sisteme publice de stimulente care să motiveze oamenii să rămână interesați în a munci.
 

Descurajarea opțiunilor de pensionare anticipată, luând în considerare, în același timp, nevoile lucrătorilor care lucrează în condiții dificile și ale celor cu vechime mare în muncă.
 

Aplicarea riguroasă a politicilor care s-au dovedit eficiente și evidențierea celor mai bune practici în statele membre. Sprijinul direcționat pentru angajații mai în vârstă poate avea efecte pozitive în sectoarele cu rate mari de pensionare anticipată.
 

Accent pe lucrătorii în vârstă pentru a preveni șomajul de lungă durată, deoarece datele arată că aceștia au nevoie de mai mult timp pentru a găsi alt loc de muncă după ce devin șomeri. Puneți accentul pe redistribuirea în cadrul organizației.
 

Creșterea accesului la servicii de îngrijire (a sănătății) și a calității lor, având în vedere că un număr considerabil de lucrători în vârstă se pensionează anticipat, în principal pentru activități de îngrijire. Această situație este adesea exacerbată de accesul limitat la unități de îngrijire, în special în statele membre din Europa de Est.
 

Gestionarea discriminării pe motive de vârstă la locul de muncă. Organizațiile trebuie să rețină lucrătorii mai în vârstă și să încurajeze pensionarii să se întoarcă la muncă prin combaterea discriminării pe criterii de vârstă și politici de gestionare a vârstei.
 

Introducerea de modele de pensionare flexibile, așa cum s-a procedat deja în unele state membre.
 

Luarea mai sistematică în considerare a preocupărilor și nevoilor lucrătorilor mai în vârstă în negocierile colective și în dialogul social, de exemplu prin acțiuni comune privind fondurile demografice, opțiuni flexibile de pensionare și formare profesională adaptată vârstei.